La 9 martie 2014, la Istanbul a avut loc o recepție festivă în onoarea participanților la adunarea Întâistătătorilor și reprezentanților Bisericilor Ortodoxe Locale. La adunarea, care a avut loc în perioada 5-9 martie, au fost discutate problemele, legate de pregătirea Soborului Panortodox.
„Ziua de azi este cununa și încheierea trudelor, care au devenit în zilele ce au trecut o contribuție comună în fortificarea unității într-o perioadă de încercări și pericole”, a menționat în alocuțiunea adresată către cei prezenți la recepție Sanctitatea Sa Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu. „Însăși fapta adunării noastre demonstrează ce importanță serioasă o are Biserica Constantinopolului și noi personal ținem mult la darul venirii Dumneavoastră și al aflării cu noi. Ați luat asupra voastră trudele și jertfele, ca să răspundeți la invitația noastră, pentru aceasta vă aducem recunoștința noastră. Noi vom păstra amintirea vie despre fiecare dintre voi, rugându-ne neîncetat Domnului pentru voi. Același lucru îl cer și Dumneavoastră, așteptând că veți ridica rugăciuni și pentru noi, și pentru Biserica Constantinopolului”.
La solemnitate Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a ținut o alocuțiune:
„Sanctitatea Voastră, iubite întru Domnul Sanctitatea Voastră Patriarhul Bartolomeu, Sanctitățile Voastre și Preafericirile Voastre, Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre!
Întâi de toate, aș vrea să-mi exprim sincerele mulțumiri Sanctității Voastre pentru inițiativa desfășurării adunării noastre, pentru organizarea ei și calda ospitalitate. Cred că voi exprima opinia generală, dacă voi spune că am simțit cu toții bucuria de la rugăciunea de obște și comunicarea frățească în curtea Bisericii Sfinte a Constantinopolului, având sentimentul că suntem frați, legați de uniunea dragostei. Ziua de azi a devenit pentru noi culmea duhovnicească a aflării noastre în orașul sfântului Constantin – azi Domnul ne-a învrednicit să aducem în comun Jertfa fără de Sânge și prin împărtășania de la un singur Potir să pecetluim unitatea Bisericii noastre Sfinte. A fost cu adevărat triumful Ortodoxiei, expresia vădită a triumfului ei.
Aflându-mă la Constantinopol, de fiecare dată simt emoții deosebite. În acest oraș s-a plămădit istoria Bisericii Ortodoxe. Aici s-au desfășurat Soboarele Ecumenice, au propovăduit mari sfinți ierarhi, s-au cizelat formulările teologice ale Sfintei Ortodoxii. Istoria Constantinopolului este glorioasă și măreață, dar totodată profund tragică. Cu toții știm câte încercări a trebuit să suporte și ce eforturi a trebuit să depună Biserica locală, pentru a păstra aici focul credinței, ca, în pofida circumstanțelor dificile, pe malurile Bosforului să continue sfințirea numelui lui Hristos.
Cele spuse sunt pe deplin adevărate și cu referire la alte Biserici Ortodoxe Locale. Fiecare dintre ele a trecut sau trece vremuri grele. Înaintarea Bisericii în istorie – este calea crucii, prezisă de Însuși Fondatorul ei Dumnezeu și de Conducătorul Ei - Domnul nostru Iisus Hristos.
Nu putem spune că am trecut prin toate încercările fără urmări și pierderi: au fost și au rămas manifestări ale slăbiciunii omenești, neajunsuri în comunicarea interbisericească, discordii și neînțelegeri în unele probleme. Dar cu mila lui Dumnezeu am reușit în ultimele două milenii să păstrăm principalul – puritatea credinței mântuitoare ortodoxe și unitatea noastră. Această comoară trebuie să o păstrăm ca pe lumina ochilor. Doar în acest caz putem cu succes să ducem mărturia noastră și să fim lumina lumii și sarea pământului (comp.: Mt. 5:13-14), fiind sprijin al lumii creștine. Doar în timpurile noastre ale laicizării totale, ale secularizării Ortodoxiei, Biserica rămâne o păstrătoare fermă a normelor morale evanghelice. De aceea se ridică împotriva ei vrăjmașul neamului omenesc, voind să semene printre noi semințele neîncrederii și ale discordiei. Însă noi trebuie să obținem biruință asupra acestor uneltiri prin smerenie și iubire de frați. Doar astfel vom putea să ne mișcăm înainte, inclusiv în cauza chemării Sfântului și Marelui Sobor - care este problema principală, pentru care suntem convocați în aceste zile la Constantinopol.
Calea care duce spre Sobor este o cale a creșterii în dragoste și unitate. Sinacsa ce se încheie a demonstrat în mod viu și clar că nu dorința de biruință și nu afirmarea propriilor concepții, dar respectul față de opinia altuia, dorința de a lua în considerare poziția fiecărei Biserici ne aduce la unitatea dorită de idei și, astfel, accelerează procesul presobornicesc.
În centrul comunicării noastre trebuie să se afle porunca, lăsată nouă de Domnul: „Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiți unii pe alții” (In. 13:34). Această dragoste o simțim în timpul Dumnezeieștii liturghii și azi am simțit-o în mod real. Fiind adepții uneori ai diverselor concepții, noi spunem cu sinceritate unii altora: „Hristos între noi” - și răspundem cu sinceritate: „Și este, și va fi”.
Dragostea noastră trebuie să se manifeste, inclusiv, și atunci când una din Biserici suferă în mod deosebit. De aceea a fost atât de important să ne exprimăm solidaritatea noastră frățească cu Biserica Ortodoxă a Antiohiei, cu toți creștinii, care trec prin zile grele, fie în Orientul Apropiat, fie în Africa sau în alte regiuni.
Noi revenim la catedrele noastre cu un sentiment cald, înnoiți în speranță, în dragoste și în rugăciune. În inimile noastre vor rămâne căldura și bucuria comunicării frățești a unora cu alții atât la ședințele Sinacsei, cât și la serviciile divine și la agapele frățești. Să păstreze Hristos Mântuitorul Sfânta Sa Biserică în pace, unitate de idei și dragoste reciprocă!
Serviciu de comunicare al DREB/Patriarchia.ru
